Afinul

    Afinul este un arbust scund, bine cunoscut de cei care indragesc muntele. Fructele sale, afinele, niste boabe mici de culoare albastru-inchis cu nuante vinetii, sunt foarte gustoase si au atat valoare medicinala, cat si alimentara.
   Fructele se recolteaza cand sunt bine coapte, in general in luna august si la inceputul lunii septembrie. In cantitati mici, se pot culege si cu mana. Mult mai cu spor se pot recolta insa cu ajutorul unor 'piepteni' speciali. Pe langa fructe, de la afin se folosesc in scop medicinal si frunzele care toamna devin rosiatice si cad.
  Substante active.  Frunzele de afin contin flavonoizi, acizi triterpenici, taninuri, neomirtilina. In fructe se gasesc coloranti de natura glicozidica, taninuri, caroten vegetal, pectine, vitaminele C, B, PP si E, glucide si acizi organici, saruri minerale.
   Actiune, proprietati.
   Preparatele din frunzele si fructele de afin au actiune antidiareica, antiseptica, antiemetica, antiinflamatoare, diuretica, usor coronaro-dilatatoare si hipoglicemianta, antiaterogena, activator al regenerarii retinei.
   Taninurile ajunse in tubul intestinal aglutineaza bacteriile si opresc procesele de fermentatie. Se considera ca efectul antidiareic observat in cazul preparatelor din afin are un mecanism de actiune diferit de cel al dietei cu mere rase sau morcov. O parte din substantele active patrund in celulele peretelui intestinal formand o pelicula protectoare.
   Extractul din frunze de afin scade nivelul de glucoza din sange si, potrivit unor cercetari mai noi, scade si nivelul trigliceridelor. Diverse studii experimentale au pus in evidenta ca antocianozidele din afin protejeaza vasele sangvine, cresc rezistenta capilarelor sangvine si au proprietati antiedematoase.
   Cercetatorii italieni, au descoperit, in cadrul unor experimente pe animale de laborator, ca aceasta grupa de substante extrase din afin are efecte proectoare in ulcerul gastric indus de stres, medicamente, alcool si chiar fata de ulcerul cronic indus de acidul acetic.
   Afinul are calitati antiulceroase promitatoare, datorita stimularii apararii locale a mucoasei stomacului. De asemenea, in ce priveste retina, esentiala in asigurarea unei vederi normale, substantele active din afin stimuleaza regenerarea pigmentilor din fotoreceptorii retinieni.
   Cercetarile experimentale au arata ca flavonoizii continuti in extractul apos de afine reprezinta un puternic factor pretector care previne oxidarea colesterolului, putand juca astfel un rol in prevenirea aterosclerozei. 
   Actiunea acestor flavonoizi pare sa fie mai intensa decat a acidului ascorbic (vitamina C). Proprietatea antiaterogena a flavonoizilor din afin este exploatata de industria farmaceutica.
   Indicatii
   Preparatele fitoterapeutice din afin sunt recomandate in diaree, dispepsie, enterocolite, arterite ale membrelor inferioare, ateroscleroza cerebrala, hipertensiune arteriala, sechele dupa infarct miocardic, diabet zaharat, tulburari ale metabolismului grasimilor, in special in cresterea trigliceridelor, tulburari vasculare la persoanele varstnice si la diabetici, guta, reumatism, infectii urinare.
   Preparare si administrare.
   Din frunzele de afin se prepara o infuzie folosind o proportie de 1 lingura de frunze uscate si faramitate la 1 cana cu apa. Se bea ceaiul caldut in cantitate de 2-3 cani pe zi. Infuzia din frunze de afin se poate folosi si in stomatite, sub forma de gargara, de 4-5 ori pe zi.
   Din fructe se prepara un decoct concentrat din 3 linguri de fructe la 0.5 litri de apa. Compozitia se fierbe 10 minute. Se consuma nefiltrat (lichidul impreuna cu fructele) ca ceai cald, de 2-3 ori pe zi.
   Fructele proaspete (bine spalate), congelate sau conservate prin alte mijloace, pot fi consumate in cantitate de 50-100 g zilnic timp de 2 saptamani.

   Afinele au un continut de vitamina C si A, putandu-se consuma crude sau conservate pentru iarna sub cele mai diverse forme: gem, jeleu, compot, sirop, suc etc.