Sunatoarea

 Sunatoarea ( Hypericum perforatum), numita popular si pojarnita, este o planta ierboasa, cu flori galbene.
  Creste in campii si pe dealuri, in locuri necultivate, pe marginea drumurilor. Se recolteaza partea aeriana (varfurile inflorite), evitandu-se, in masura posibilului, portiunea lemnoasa a tulpinii.
   Sunatoarea contine numeroase substante active, dintre care unele au fost intens studiate in ultimii ani. Intre cele mai cunoscute principii active se numara: flavonoizii, hipericina si hiperforina.
 
   Actiune:  Pe de o parte sunatoarea a fost utilizata in mod traditional pentru proprietatile ei cicatrizante, antiulceroase, antiinflamatorii, precum si pentru efectul sau coleretic si colagog. Pe de alta parte insa este important de stiut ca cel mai bine documentata prin studii stiintifice este actiunea antidepresiva. Hipericina, flavonoizii si in special hiperforina, interactioneaza la nivelul creierului cu neutro-transmitatorii care au legatura cu manifestarile depresive: serotonina, dopamina, monoaminele etc.

   Indicatii terapeutice: Sunatoarea este indicata ca adjuvant in fitoterapia afectiunilor hepatice si biliare, in gastrita, ulcer gastric, in inflamatiile gingiilor, in colite si se foloseste cu succes in tratamentul local al arsurilor.
   Sunatoarea este recomandata pe scara larga in ratamentul depresiilor usoare si moderate, in aceste cazuri fiind nevoie de o administrare de lunga durata. Efectele terapeutice se instaleaza dupa 2-3 saptamani de la inceperea tratamentului.

   Preparare si administrare:
   Pentru uz intern, in gastrite, ulcer gastric, colite, afectiuni hepatobiliare se prepara o infuzie din 1-2 lingurite de planta uscata (sau 1-2 linguri de planta verde), la 1 cana cu apa. Se beau 2-3 cani pe zi. Totodata, pentru uz intern se mai poate folosi infuzia concentrata, preparata din 2 linguri de planta la 1 cana cu apa. Din aceasta se consuma 1-2 linguri dupa mesele principale sau, in caz de gingivita, se face gargara de mai multe ori pe zi.
   In tratamentul depresiei se beau 2-3 cani din aceasta infuzie, cu precizarea ca administrarea va avea o durata mai lunga (2-3 luni), fiind nevoie de cel putin 2-3 saptamani pentru observarea primelor efecte.
   Uleiul de sunatoare se poate prepara astfel: intr-un recipient de sticla se pun 200g de planta proaspata in 400 ml de ulei de floarea soarelui si se tin la macerat timp de 6 saptamani intr-un loc racoros si intunecos. Apoi, macerarea se continua intr-un loc esxpus la soare, timp de inca 2 saptamani, dupa care maceratul se filtreaza printr-un tifon. In gastrite, ulcere gastrice, se administreaza intern, 2-3 lingurite pe zi intre mesele principale. In dischineziile biliare, se administreaza cate o lingurita dupa mesele principale.
   Extern, uleiul de sunatoare, se poate folosi ca unguent, in caz de arsuri si in perioada de cicatrizare a plagilor.
   In arsuri se mai pot face spalaturi locale sau aplicari de cataplasme cu o infuzie preparata din 30 g planta la 1 litru de apa.
   Intra in compozitia ceaiului hepatic nr.3, al ceaiului anticolitic, a ceaiului gastric nr.2 Plafar.

   Reactii adverse si precautii:
   Hipericina are efecte fotosensibilizante fapt pentru care persoanele care urmeaza un tratament intern si de durata cu preparate din sunatoare, trebuie sa evite expunerea la radiatia solara intensa.
   De asemenea, datorita unor posibile interactiuni cu alte substante medicamentoase, bolnavii trebuie sa consulte medicul inainte de inceperea curei fitoterapeutice.