Obezitatea

   Obezitatea este o crestere exagerata a greutatii corporale, datorata acumularii unei cantitati mari de grasime in tesutul subcutanat si in jurul unor organe interne. O persoana este calificata drept obeza atunci cand greutatea corporala depaseste cu 20% greutatea ideala. Frecventa obezitatii este in continua crestere mai ales in tarile dezvoltate, la noi in tara fiind de 20% din intreaga populatie.
   Kilogramele in plus se asociaza cu o serie intreaga de boli cronice grave: boli de inima, hipertensiune arteriala, tulburari de respiratie, cancer, diabet zaharat, artroze si altele.
   Cauzele obezitatii sunt inca insuficient cunoscute. Cu toate ca cercetarile au pus in evidenta unii factori ereditari, se admite faptul ca obezitatea este in mare parte cauzata de stilul de viata nesanatos, abuz alimentar, viata sedentara. Este absolut clar ca depunerea de grasime are loc in conditiile unui aport excesiv de calorii, al unor cheltuieli reduse de calorii sau ale combinarii acestor doi factori.
   Tratamentul este deosebit de dificil tocmai datorita faptului ca accentul hotarator trebuie sa cada pe stapanirea de sine a pacientului, mai degraba decat pe tratarea pasiva cu medicamente.
   In medicina actuala se cunosc trei cai de abordare a obezitatii: regimul alimentar, regimul de activitate fizica si medicamentele sau ceaiurile care scad pofta de mancare. Nu se ascunde faptul ca cea de-a treia cale de abordare nu este rationala si rezultatele obtinute sunt de foarte scurta durata. Cei care doresc o rezolvare reala trebuie sa cladeasca stragedia curei de slabire pe primele doua elemente: alimentatia si exercitiul fizic.
   In nici o alta boala, cu exceptia poate a bolilor canceroase, nu se recurge la atatea solutii iluzorii, nefundamentate, ba de multe ori chiar periculoase, cum se recurge in cazul obezitatii, in speranta eliberarii de surplusul de kilograme. Cura de slabire constituie un teren propice pentru cele mai ingenioase sarlatanii, iar pentru victime, terenul celor mai amare dezamagiri.
   Majoritatea fitoterapeutilor recomanda ceaiuri a caror actiune principala se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii: ceaiuri cu actiune diuretica-depurativa, ceaiuri cu actiune laxativa-purgativa, ceaiuri cu actiune sudorifica, ceaiuri cu actiune anorexigena.
   Strategiile care se bazeaza exclusiv pe astfel de remedii fitoterapeutice sunt total neadecvate si exista obiectiuni serioasechiar si in dreptul unora dintre mijloacele fitoterapeutice folosite ca adjuvant. Atunci cand este adoptata purgatia ca mijloc de tratare a obezitatii se ajunge de obicei la accidente nefaste. Abordarea obezitatii prin marirea diurezei sau a sudoratiei, nu este nici ea o strategie mai rationala ori lipsita de riscuri. In sfarsit ceaiurile care reduc pofta de mancare, desi se incadreaza in linia tolerata de practica medicala curenta, sufera de aceeasi ineficienta pe termen mediu si lung de care sufera si interventia cu medicamente anorexigene.