Urzica

   Este bine de stiut care sunt beneficiile acestei plante, avand in vedere ca se apropie sezonul ei.
   Urzica este o planta pe care fiecare o cunoaste "pe propria piele". Tocmai datorita usturimii provocate de atingerea frunzelor ei, este una dintre cele mai evitate plante. Cu toate acestea, urzica a fost considerata un agent natural cu proprietati terapeutice si a fost folosita ca planta medicinala inca din cele mai vechi timpuri.
Desigur nu trebuie confundata cu urzica-moarta care are aspect diferit (flori albicioase) si nu produce efectul de urzicare.
   De la urzica se folosesc frunzele recoltate prin strujire cu mana protejata cu manusi. Este foarte important ca ele sa fie culese de la plantele foarte tinere.
   Substante active.
   Urzica contine substante proteice si glucidice, steroli, ulei volatil, acid acetic, acid formic, vitaminele A, B2, si K, saruri minerale. Contin histamina, urme de acid formic si o toxina inca incomplet identificata despre care se stie totusi ca este responsabila pentru efectul urticant al pielii.
   Actiune si proprietati.
   Urzica are valoroase proprietati diuretice. Extractele de urzica favorizeaza transferul acidului uric din tesuturi in circulatia sangvina si cresc eliminarea acidului uric prin urina. Exista studii care sugereaza ca extractele din urzica au proprietati antialergice.
   In fitoterapia traditionala se considera ca urzica are proprietati hemostatice, astringente, antidiareice, antiinflamatoare, cicatrizante, hipoglicemiante, antianemice si remineralizante.
   Indicatii terapeutice.
   Efectele amintite isi gasesc aplicatia terapeutica in afectiunile metabolice, afectiunile reumatismale, in special guta, precum si in unele cazuri de litiaza renala. Studiile stiintifice arata ca extractele din radacina de urzica au efecte favorabile in hipertrofia benigna de prostata si afectiuni alergice cum ar fi de exemplu rinita alergica.
   In medicina traditionala preparatele din urzica sunt recomandate in afectiuni cum ar fi plagile atone, ulcerele varicoase, hemoroizi.
   Preparare si administrare.
   Infuzia pentru uz extern, se prepara din 50 g de frunze la 1 litru de apa si se aplica sub forma de spalaturi sau comprese.
   Infuzia preparata din 2 linguri de frunze la 1 cana cu apa se foloseste sub forma de gargara in stomatite.
   Pentru uz intern (de exemplu ca adjuvant in bolile reumatismale, guta, litiaza renala, diabet zaharat), se prepara o infuzie din 1 lingura de frunze la 1 cana cu apasi se beau 2-3 cani pe zi.

   Precautii si contraindicatii.
   In primul rand, culegerea urzicilor se va face cu precautiile necesare pentru a evita fenomenele neplacute in urma contactului pielii cu planta. Acest lucru se poate realiza prin purtarea mastilor si in general prin imbracaminte corespunzatoare, care sa previna atingerea directa a plantei de tegumente.
   Nu se vor folosi ca materie prima pentru preparate fitoterapeutice urzicile mature, deoarece toxinele care rezista chiar la fierbere pot produce iritatii la nivelul tegumentelor, al mucoasei gastrice si al mucoasei cailor urinare.
   Preparatele din urzica nu se administreaza la copiii  sub 2 ani, la femei in timpul sarcinii sau alptarii. La copiii mai mari si la varstnicii peste 65 de ani, se va incepe cu preparate mai putin concentrate.

   In traditia culinara a unor  regiuni, se cunosc retete delicioase, foarte apreciate pentru continutul inalt de minerale si vitamine preparate din frunzele fragede de urzici. Acestea se folosesc ca materie prima fie pentru supa de urzici (se prepara similar supei de salata verde), fie pentru mancarea de urzici scazute (se prepara similar cu spanacul scazut).
   Urzicile sunt o materie prima importanta pentru obtinerea industriala a beta-carotenului (provitamina A) si clorofilei. Prin prelucrare ulterioara aceasta din urma este utilizata pe scara larga ca dezodorizant in diverse preparate medicamentoase si cosmetice. Este folosita mai ales in prepararea samponului, urzica avand rol regenerator.