Care sunt plantele medicinale cu potential de toxicitate crescut?

Dintre plantele medicinale cu toxicitate crescuta amintim:

• Arnica sau carul zanelor (Arnica montana). Supradozarea poate provoca accidente grave fapt pentru care administrarea pe cale interna este contraindicata.
• Brandusa de toamna (Colchicum autumnale).
• Ciumafaia sau laurul (Datura stramonium). Fenomenele toxice se manifesta prin inrosirea pieli, uscarea gurii, cresterea frecventei pulsului, dilatarea pupilei si intr-un stadiu mai avansat prin halucinatii si reactii psihomotorii anormale.
• Carcelul.
• Cornul secarei (Secale cornutum ). Administrarea necorespunzatoare a preparatelor din cornul secarei poate duce la accidente grave ca: rupturi uterine, moartea intrauterina a fatului, gangrena extremitatilor.
• Degetelul rosu si degetelul lanos (Digitalis purpurea si Digitalis Lanata). Doza terapeutica este foarte apropiata de doza toxica. Acest fapt duce de multe ori la supradozare, cu aparitia fenomenelor toxice: tulburari digestive, tulburari de ritm cardiac.
• Dracila sau lemnul galben. Fenomenele toxice se manifesta prin greata, varsaturi, parestezii, insuficienta respiratorie, cresterea tensiunii arteriale, convulsii.
• Lacramiaora (Convalaria majalis).
• Matraguna (Atropa belladonna).
• Maturicea (Spartium scoparium).
• Omagul (Aconium napellus). Este unul dintre cele mai toxice produse vegetale datorita aconitinei. Intoxicatiile cu aconitina se manifesta printr-o initiala stare de excitatie urmata de deprimarea centrilor motori din maduva si creier cu moartea prin paralizie respiratorie si cardiaca.
• Oleandrul (Nerium oleander).
• Pelinul (Artemisia absinthium). Pelinul ilustreaza foarte clar cat de toxica poate fi o planta aparent nepericuloasa. In doze obisnuite, pelinul sub forma de infuzie are efecte benefice in diverse afectiuni cum ar fi gastritele cronice, afectiunile biliare si chiar in caz de gripa. In doze mari, pelinul este toxic, datorita uleiului volatil care contine tuiona. Acest principiu activ are o actiune mai intai psihoexcitanta, manifestata prin tremur si convulsii, apoi o actiune narcotica ce determina treptat o stare de stupoare, coma si in final moarte. Astfel de intoxicatii sunt raportate frecvent in tarile din nordul Africii unde se consuma absint, o bautura alcoolica preparat din pelin.
• Rostopasca sau iarba de negi. Contine alcaloizi. In doze mari produce vertij, voma, senzatie de sete, convulsii.
• Tataneasa (Symphytum officinale)
• Zarna. Este o planta frecvent intalnita pe marginea drumurilor, cu flori de culoare violet si fructe bace negre. Toxicitatea se datoreaza solaninei si apare mai ales la copiii care manaca fructele.
• Vascul (Viscum Album). Se foloseste mai ales in tratamentul hipertensiunii arteriale. Ea contine pe langa principiile hipotensive, principii cu actiune toxica asupra inimii si un toxic respirator. Toxicitatea cea mai pronuntata o are vascul care paraziteaza artarul, frasinul si salcamul. Varietatile cele mai putin toxice, varietati folosite in terapeutica, sunt cele care cresc pe mar si par.