Plantele medicinale pot fi folosite intern si extern. Aplicarea externa se poate face sub diferite forme: cataplasme, bai, unguente care inglobeaza principiile active provenite din plantele medicinale. Mai frecvent, plantele medicinale se folosesc intern sub forma de infuzie, decoct, macerat, dar si sub forma de tincturi sau extracte alcoolice. Se mai cunoaste forma de utilizare solida, sub forma de pulberi, comprimate sau capsule.
Extractele sunt preparate farmaceutice obtinute prin concentrarea solutiilor extractive amintite mai sus si pot fi extracte fluide (lichide), extracte moi (semilichide, de consistenta vascoasa) sau extracte uscate.
Procesul de extragere a principiilor active din materiile vegetale este influentat de mai multi factori, printre care gradul de maruntire a produsului vegetal, timpul de extractie, temperatura la care are loc extractia, raportul dintre cantitatea de solvent si cea de produs medicinal si felul solventului (apa, alcool).
Infuzia se prepara din partile mai fine ale plantelor (flori, frunze). Partile de planta maruntite, de regula uscate in prealabil, se pun intr-un vas si se oparesc cu apa in fierbere. Se acopera vasul imediat si se mentine asa 15-30 minute, de la caz la caz.
Decoctul se prepara din partile mai tari, mai dure, ale plantei (cum ar fi scoarta, radacina sau fructele de consistenta dura). Pentru a obtine un decoct se procedeaza in felul urmator: partile de planta, fragmentate se pun la fiert. Din momentul inceperii fierberii, se mentin in clocot, la foc domol, cca 20-30 de minute. Dupa expirarea timpului de fierbere se lasa sa se raceasca, dupa care se filtreaza si se completeaza cu apa cantitatea care s-a evaporat in cursul fierberii. Ca si infuzia, nici decoctul nu se pastreaza mai mult de o zi.
Maceratul. La macerare se recurge in cazul plantelor care contin substante active care se inactiveaza la caldura si in cazul plantelor care se coaguleaza sub actiunea caldurii. Maceratele se obtin la rece, mai exact la temperatura camerei. Pentru a obtine un macerat, plantele fragmentate se pun in volumul de apa prescris, intr-un vas acoperit. Se lasa in contact timp de 8-12 ore. In final, se filtreaza fara a se stoarce.
Tinctura se obtine prin macerarea la rece in alcool sau printr-o alta metoda mai rapida, dar si mai laborioasa, numita percolare.
Recipiente si pastrare. Vasele folosite pentru obtinerea ceaiurilor sau tincturilor trebuie sa fie inerte din punct de vedere chimic, de preferinta din portelan sau din sticla termorezistenta.
Multe ceaiuri contin substante prielnice pentru dezvoltarea microbilor. De aceea solutiile extractive apoase nu se pastreaza mai mult de 24 de ore. In acest interval de timp, ceaiurile se vor pastra la racoare. Daca nu s-a consumat toata cantitatea preparata, restul se va arunca pur si simplu si se va prepara o noua cantitate.
Tincturile si extractele au un termen de pastrare mai lung, cu conditia sa fie pastrate in vase inchise ermetic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu